Suspansul este un element narativ care generează tensiune și anticipare în cadrul unei povești, fie ea literară, cinematografică sau teatrală. Acesta se manifestă prin crearea unei așteptări în rândul publicului, de obicei legată de evenimente critice sau de rezolvarea unor conflicte. Suspansul se bazează pe incertitudinea cu privire la ce se va întâmpla în continuare, iar autorii îl folosesc pentru a capta atenția spectatorilor și pentru a-i menține angajați în acțiune.
Apar în structura povestirilor momente de climax și întorsături surprinzătoare, unde personajele se confruntă cu dileme sau pericole iminente. De cele mai multe ori, suspansul este realizat prin tehnici precum generarea de întrebări retorice, utilizarea unui ritm narativ accelerat sau prezentarea de indicii subtile care sugerează posibile neliniști.
Când suspansul este utilizat eficient, acesta contribuie la profunzimea emotivă a narațiunii și poate influența în mod semnificativ experiența publicului, stimulându-le curiozitatea și dorința de a descoperi destinația finală a poveștii.
Capitolul șase din *Davos 1917* devine din ce în ce mai intens pe măsură ce Johanna și Mangold se confruntă cu pericolele spionajului. După captura lui Mangold, Johanna trebuie să…